Proiectul reinterpretează densitatea urbană ca pe o sedimentare geologică continuă, dizolvând rigiditatea volumetrică prin console maleabile, care filtrează lumina și respiră odată cu peisajul parcului înconjurător.
Substanța arhitecturală este tratată în straturi maleabile, în care materia obligă întregul volum construit să își manifeste propria prezență ca un act de afirmare spațială.
Forța compoziției stă în inflexiunile curbelor, care dictează un flux neîntrerupt al privirii de-a lungul fațadei și estompează granițele volumetriei.
Atmosfera înregistrată în aceste volume stratificate este una a calmului; obiectul refuză efemeritatea trendurilor comerciale și se înscrie în memoria urbană printr-o monumentalitate îmblânzită, organică, menită să îmbătrânească onest.
Calitatea spațiului derivă din dizolvarea graniței rigide dintre interior și exterior. Spațiul interior refuză constrângerea cutiei rezidențiale convenționale și se transformă într-un observator continuu.
Volumul este articulat ca o succesiune de straturi continue, ale căror ondulații sparg inerția masei construite și transformă fațada într-un relief sculptural viu, mereu reconfigurat de jocul de lumini și umbre.
Terenul de pe Petricani stă la marginea unui parc, într-o zonă care se densifică rapid. Turnul răspunde cu orizontale: consolele continue preiau linia coroanelor și lasă verticalitatea să se citească ca o succesiune de straturi, nu ca un bloc. Materia lucrează în două registre: planurile albe, fluide, care prind lumina pe tot parcursul zilei, și placările din lemn, calde, retrase în umbra consolelor. La parter, vitrajul și arcadele deschid baza clădirii spre parc, iar lumina de seară intră adânc în spațiile de locuit.
- LOCAȚIE
- Str. Petricani 11A, Sector 2, București
- AN
- 2026
- STADIU
- Proiect tehnic
- PROGRAM
- Rezidențial colectiv
- SUPRAFAȚĂ
- 39.600 m² desfășurați
- REGIM DE ÎNĂLȚIME
- 4S+P+18E+E tehnic
- ECHIPĂ
- arh. Cezar Bostan, arh. Silvia Ilie
Cum poate densitatea deveni o experiență fluidă a locuirii?
Materie și atmosferă
Gestul structural radical prin care consolele albe continue transformă fațada într-un relief locuibil.
